FINALISTII PENTRU LUDUS

Am ajuns si in weekend-ul mult asteptat in care la Sighisoara (si in alte orase) se desfasoara Noaptea Muzeelor:
http://muzeusighisoara.blogspot.com/2010/04/noaptea-muzeelor-2010.html
Deja stim cine sunt cei care vor participa in finala concursului de creatie PRIMAVERI LUDUSENE. Iata-i deci pe talentatii elevi din Sighisoara care ne vor reprezenta orasul la confruntarea judeteana de la Ludus:
La sectiunea eseu-liceu: Filip Loredana de la Colegiul Mircea Eliade (dupa cum stiti din weekend-ul trecut).
La sectiunea poezie-clasele VII-VIII: Burje Raluca (Nicolae Iorga), Ghidiu Dragos (Radu Popa), Olariu Betina (Octavian Goga).
La sectiunea poezie-clasele V-VI: Cezar Oana (Octavian Goga), Parlea Stefania (Zaharia Boiu).
Le uram la toti felicitari (si profesorilor coordonatori) si le dorim mult succes in finala de la Ludus din data de 5 iunie. Intre timp vor urma pregatiri pentru plecarea la Ludus (aprobari, transport, etc.) si ... acum va doresc la toti un weekend placut si asteptam pe toata lumea in Parcul Mare diseara la ora 20.00 pentru a urca impreuna in Cetate, unde, in fata Turnului cu Ceas vom urmari spectacolul pregatit de elevii scolilor din Sighisoara cu ocazia Noptii Muzeelor.

CALIFICARI CONCURS LUDUS

Iata ca in acest weekend au aparut primele rezultate de la Ludus, respectiv sectiunea eseu-liceu. 5 elevi sunt calificati in finala: 2 din Ludus, unul din Tarnaveni, unul din Sarmasu, si reprezentanta orasului nostru Filip Loredana de la Colegiul National ´´Mircea Eliade´´, care nu isi dezminte talentul si dupa ce anul trecut ocupa locul 3 la acest concurs si castiga locul 1 la un alt concurs de creatie din Medias, iata ca este din nou calificata in finala concursului PRIMAVERI LUDUSENE. Dupa cum am promis (dar nu am realizat pana acum din lipsa de timp) voi incepe sa public pe blog lucrari ale talentelor din Sighisoara cu rezultate deosebite la concursurile judetene. Si voi incepe cu lucrarile Loredanei care mi-a oferit ocazia de a demara aceasta intentie mai veche.

Pentru astazi voi publica eseul cu care Loredana s-a calificat in primii 5 la Ludus.

Eu va doresc o lectura placuta care in mod sigur ne va face aceasta duminica mai frumoasa!

O clipă

Mă zbat, mă lupt, dar valurile mă trag la fund.. apuc să iau o gură de aer, dar în clipa următoare mă sufoc din nou.. tot corpul meu se zvârlcoleşte în încercarea de a ieşi la suprafaţă, se încleştează, se strânge. Disperat, încearcă să găsească lumina, dar toate simţurile sunt amorţite. Cu o ultimă suflare caut un sprijin, un ajutor, dar nimeni nu aude strigătul stins din suflet, nimeni nu mă salvează.. Fiecare muşchi pulsează, iau înghiţituri mari de apă şi simt că mă lasă puterile.. Forţa mi se năruie, corpul meu se lasă bătut.. Nu ! ţip eu, dar este prea târziu.. mă înec.
Acum e linişte, imagini dansează în faţa mea. Azi dimineaţă. Mi-a fost frig, dar nu m-am plâns.. Strânsă în spasme şi dureri, m-am luminat. Am înţeles cât de puţin ştim să profităm de clipa noastră. Ni se pare atât de normal să nu ne doară nimic încât uităm să fim mulţumiţi pentru simplul fapt că trăim. Când mi-am revenit, am avut senzaţia că am pierdut vremea de multe ori. Ar trebui să ne bucurăm de fiecare clipă. Oare mai e cineva care să simtă o strângere de mână, să vibreze la o atingere, la o şoaptă, la o adiere? Toţi căutăm fericirea, dar nu căutăm unde trebuie - în noi. Fericirea trăieşte prin noi.
Am ajuns la concluzia că în viaţă întâlnim mai multe momente de suferinţă decât de fericire. Ca să ne maturizăm, trebuie să suferim, ca să înţelegem unele lucruri, trebuie să suferim, ca să devenim mai puternici, suferim, ca să devenim mai buni sau mai răi, suferim.. Fiecare zi trece cu noi alergând în stânga şi-n dreapta, căutând mijloce de a ne îmbunătăţi viaţa, căutând şi iarăşi căutând.. Puţine sunt clipele în care zâmbim din tot sufletul, când putem spune că suntem fericiţi şi nici acestea nu durează prea mult. Ele trec repede, căci rutina obositoare ne învăluie din nou. Aşa că.. hai să ne oprim o secundă.. să tragem adânc aer în piept, sa închidem ochii şi să-i deschidem din nou, să stăm pentru un minut jos fără să facem nimic, doar să realizăm că trăim, că existăm, că nu suntem nişte fantome care bântuie ziua şi dorm noaptea pentru că aşa sunt programate. Aşa că.. hai să tăcem, să fie linişte pentru că astfel poate auzim şoaptele sufletului şi înţelegem că dacă alergăm nu ajungem mai repede la destinaţie şi că uneori e nevoie de repaos pentru a ne odihni mintea şi sufletul.. Dacă eu merg cu paşi înceţi, dar siguri, voi ajunge mai repede decât tine, cel care alergi şi te împiedici la fiecare doi paşi..
De-aia am căzut în apă, pentru că alergasem. Alergam de mine. Ce împrejurare ciudată de a mă regăsi. Am greşit mult, dar nu mă judeca.. Nu e vina mea pentru că asta simt. Cu ce sunt eu de vină dacă inima mea a înnebunit şi s-a abătut de la drumul bătătorit, drumul oficial, drumul pe care merg toţi? Eu vreau să merg pe propriul meu drum. O lumină orbitoare mă înţeapă. Unde sunt acum? Deschid ochii încet şi văd o umbră zâmbitoare. E el. M-a salvat, mi-a auzit strigătul. O clipă de fericire cântăreşte mai mult decât zece clipe de suferinţă.